Cap. I - Filosofia
2. Baruch SPINOZA - ETICA
SPINOZA repune problema concretizata in intrebarea 'ce este?' afirmandu-si conceptia conform careia cunoasterea filosofiei asigura libertatea si fericirea omului.
Filosofia lui Spinoza oglindeste avantul stiintelor naturii si a contribuit la fundamentarea filosofica materialista a acestora.
Spinoza - in univers nu exista decat o singura substanta, absolut infinita, pe care o numeste Dumnezeu '"Deus sive Natura" ("God or Nature") si care isi are propria cauza "Causa sui'. Daca dupa Spinoza, Dumnezeu e identic cu lumea, atunci tot ce exista se supune naturii necesare a lui Dumnezeu. Necesitatea inseamna absenta Libertatii, insa pentru Spinoza necesitatea poate fi convertita in Libertate printro intelegere adecvata a legilor necesare, prin constientizarea constrangerilor si controlarea lor. Iar acest lucru se poate prin Filosofie, prin contemplarea naturii lui Dumnezeu, constientizarea naturii necesare, deci numai prin F se poate ajunge la L.
Filosofia este calea convertirii necesitatii in L.
Filosofia este iubirea intelectuala a sufletului fara de D; o cercetare a divinitatii prin esenta sufletului omenesc => accesul la accesul la F sau la iubirea intelectuala fara de D este posedarea L si garantiei nemuririi sufletului, fericirii.
Deci pentru Spinoza solutia consta in contemplarea naturii vesnice a lui D, cunoasterea rationala prin intermediul F care converteste necesitatea in L, in speta, Spinoza intelege prin F calea rationala catre L.
Spinoza adopta stilul filosofiei continentale formuland o conceptie speculativ rationala asupra lumii si cunoasterii lumii prin F.
